DEPĂNĂTÓR, -OÁRE, depănători, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în depănat. 2. S. n. Organ al mașinii de cusut care servește la depănarea aței pe mosorelul suveicii. 3. S. f. Dispozitiv pe care sunt așezate sculurile la mașinile de depănat; (în industria casnică) vârtelniță. – Depăna + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
depănătór (persoană) s. m., pl. depănătóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
depănătór (instrument) s. n., pl. depănătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DEPĂNĂTÓR1 ~oáre n. (la mașina de cusut) Dispozitiv care servește la depă-narea aței pe mosorelul suveicii. /a depăna + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEPĂNĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Muncitor specializat în operațiile de depănare. /a depăna + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
depănătoáre (persoană) s. f., g.-d. art. depănătoárei; pl. depănătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink