DESĂGÚȚĂ, desăguțe, s. f. Diminutiv al lui desagă; desăgel, desăgior. – Desag + suf. -uță.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
desăgúță s. f., g.-d. art. desăgúței; pl. desăgúțe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink