DESCÂNTĂTÚRĂ, descântături, s. f. Descântec. – Descânta + suf. -ătură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESCÂNTĂTÚRĂ s. v. descântec, farmec, magie, vrajă, vrăjitorie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
descântătúră s. f., g.-d. art. descântătúrii; pl. descântătúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink