Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DESCREȚÍ, descrețesc, vb. IV. Tranz. A netezi o țesătură, o haină încrețită; a desface crețurile. ♦ Tranz. și refl. A face să nu mai fie sau a nu mai fi încruntat; fig. a (se) destinde, a (se) însenina. ♦ (Rar) A deschide un obiect legat cu șnur. – Des1-+ [în]creți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DESCREȚÍ vb. (rar) a (se) descrunta. (Fruntea i s-a mai ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
descrețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descrețésc, imperf. 3 sg. descrețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. descrețeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A DESCREȚÍ ~ésc tranz. A face să se descrețească. /des- + a [în]creți
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DESCREȚÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre păr) A deveni drept, fără cârlionți. 2) (despre țesături, piele, hârtie etc.) A se întinde desfăcându-și încrețiturile. 3) (despre pielea omului) A deveni netedă, fără zbârcituri. 4) fig. A-și recăpăta buna dispoziție; a se însenina. /des- + a [în] creți
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A (se) descreți ≠ a (se) încreți
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A descreți ≠ a cuta, a încreți
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink