Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DESPĂGUBÍT, -Ă, despăgubiți, -te, adj. Care a primit despăgubire; dezdăunat. – V. despăgubi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
despăgubít adj. m., pl. despăgubíți; f. sg. despăgubítă, pl. despăgubíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESPĂGUBÍ, despăgubesc, vb. IV. Tranz. și refl. A plăti cuiva sau a lua de undeva echivalentul unei pierderi (materiale, morale) suferite. – Des1- + păgubi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DESPĂGUBÍ ~ésc tranz. (daune, prejudicii) A plăti atât cât costă, acoperind o pagubă; a răsplăti; a compensa; a repara. /des- + a păgubi
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DESPĂGUBÍ vb. a compensa, a răsplăti, (înv. și pop.) a mulțumi, (prin Transilv.) a potoli, (înv.) a dezdăuna. (L-a ~ pentru pagubele pe care i le-a adus.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
despăgubí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despăgubésc, imperf. 3 sg. despăgubeá; conj. prez. 3 sg. și pl. despăgubeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink