DESTUPĂTÓR, destupătoare, s. n. Deschizător (2). – Destupa + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
destupătór s. n. (sil. mf. -stu-), pl. destupătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DESTUPĂTÓR ~oáre n. Ustensilă pentru destuparea borcanelor sau a sticlelor închise ermetic; deschizător. /a destupa + suf. ~ător
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink