DETERMINATÍV, -Ă, determinativi, -e, adj. (Adesea substantivat, n.) Determinant. – Din fr. déterminatif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DETERMINATÍV, -Ă adj., s.n. (Gram.) Determinant. ◊ Adjectiv determinativ = adjectiv pronominal care determină un substantiv. [Cf. fr. déterminatif, it. determinativo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DETERMINATÍV, -Ă adj., s. n. determinant. (< fr. déterminatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DETERMINATÍV s., adj. v. determinant.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
determinatív adj. m., pl. determinatívi; f. sg. determinatívă, pl. determinatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DETERMINATÍV ~ă (~i, ~e) și substantival (despre elemente ale limbii) Care determină un cuvânt sau o propoziție; determinant. /<fr. déterminatif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink