Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DEZEȘUÁRE, dezeșuări, s. f. Acțiunea de a dezeșua. [Pr.: -șu-a-] – V. dezeșua.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZEȘUÁ, dezeșuéz, vb. I. Tranz. A repune în stare de plutire o navă eșuată. [Pr.: -șu-a] – Din fr. déséschouer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DEZEȘUÁ ~éz tranz. (nave eșuate) A repune în stare de plutire. [Sil. -e-șu-a] /dez- + a eșua
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DEZEȘUÁ vb. tr. a repune pe linia de plutire o navă eșuată; a despotmoli. (< fr. déséchouer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
dezeșuá vb. → eșua
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink