Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DEZMORȚÍ, dezmorțesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A ieși sau a scoate din amorțeala pricinuită de nemișcare, de frig sau de îngheț; fig. a (se) trezi din starea de pasivitate, a reveni sau a face să revină la viață. ◊ Expr. (Refl.) A i se dezmorți (cuiva) limba = a i se dezlega (cuiva) limba. v. dezlega. 2. Refl. (Despre un lichid foarte rece) A deveni mai puțin rece. ♦ (Despre pământ) A se dezgheța. – Dez- + [a]morți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZMORȚÍ vb. v. dezgheța.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dezmorțí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezmorțésc, imperf. 3 sg. dezmorțeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmorțeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A DEZMORȚÍ ~ésc tranz. A face să se dezmorțească. /dez- + a amorți
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DEZMORȚÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane sau părți ale corpului lor) A reveni din starea de amorțeală; a se dezgheța. 2) (despre pământ) A se m**a din cauza temperaturii mai ridicate de zero grade. 3) fig. A ieși din starea de inerție. 4) (despre natură) A se trezi la viață; a renaște; a reînvia. /dez- + a amorți
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A se dezmorți ≠ a înțepeni
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink