DEZMORȚEÁLĂ, dezmorțeli, s. f. Faptul de a (se) dezmorți; revenire, trezire din amorțeală; dezmorțire. ♦ Starea celui dezmorțit. – Dezmorți + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZMORȚEÁLĂ s. v. dezghețare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Dezmorțeală ≠ amorțeală
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
dezmorțeálă s. f., g.-d. art. dezmorțélii; pl. dezmorțéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink