Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DEZVINOVĂȚÍ, dezvinovățesc, vb. IV. Refl. A-și dovedi sau a căuta să-și dovedească nevinovăția; a se dezvinui, a se disculpa. ♦ Tranz. (Rar) A declara pe cineva nevinovat, a demonstra nevinovăția cuiva. – Dez- + [în]vinovăți.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DEZVINOVĂȚÍ vb. a (se) apăra, a se dezincrimina, a (se) disculpa, a (se) justifica, a (se) scuza, (rar) a (se) dezvinui, (înv. și reg.) a (se) cura, (înv.) a (se) îndreptăți, a (se) mântui. (Nu te mai ~ atâta!)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dezvinovățí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvinovățésc, imperf. 3 sg. dezvinovățeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezvinovățeáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A DEZVINOVĂȚÍ ~ésc tranz. A recu-noaște ca fîind nevinovat; a dezvinui; a justifica; a disculpa. /dez- + a [în]vinovăți
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DEZVINOVĂȚÍ mă ~ésc intranz. A-și demonstra nevinovăția; a se disculpa; a se dezvinui; a se justifica. /dez- + a [în]vinovăți
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A (se) dezvinovăți ≠ a incrimina, a inculpa, a (se) vinovăți, a (se) învinui
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink