DIÁSTOLĂ, diastole, s. f. (Fiziol.) Relaxare ritmică a inimii și a arterelor (care se produce imediat după faza de contractare a acestora), când sângele se varsă din vene în cavitatea c******ă. [Pr.: di-as-] – Din fr. diastole.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIASTÓLĂ s.f. 1. Dilatare ritmică a mușchilor inimii în momentul afluxului sanguin. 2. Lungire a unei silabe scurte. [< fr. diastole, cf. gr. diastole – dilatare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIÁSTOLĂ s. f. 1. decontracție ritmică a inimii și a arterelor. 2. lungire a unei silabe scurte. (< fr. diastole)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
diástolă s. f. (sil. di-a-; mf. -sto-), g.-d. art. diástolei; pl. diástole
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIÁSTOLĂ ~e f. 1) Dilatare ritmică a mușchilor inimii în momentul afluxului de sânge. 2) lingv. Lungire a unei silabe scurte. [Sil. di-as-] /<fr. diastole
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink