DIASTÁZĂ, diastaze, s. f. 1. (Biol.) Enzimă. 2. (Med.) Despărțire accidentală a două oase articulate, în urma unei lovituri, a unui efort brusc etc. [Pr.: di-a-] – Din fr. diastase.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIASTÁZĂ s.f. 1. Ferment solubil care transformă diverse substanțe; enzimă. 2. Dezlipire accidentală a două părți anatomice normal unite sau articulate între ele; disjuncție. [< fr. diastase, cf. gr. diastasis – separație].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIASTÁZĂ s. f. 1. enzimă. 2. dezlipire accidentală a două părți anatomice, normal unite sau articulate între ele; disjuncție. (< fr. diastase)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DIASTÁZĂ s. (BIOL.) 1. v. enzimă. 2. v. amilază.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
diastáză s. f. (sil. di-a-; mf. -sta-) → stază
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DIASTÁZĂ ~e f. 1) Substanță organică care îndeplinește rolul de catalizator în reacțiile biochimice din organismul animalelor și plantelor, înlesnind procesele metabolice; enzimă; ferment. 2) med. Despărțire accidentală a două oase articulate (prin lovire, printr-un efort). [Sil. di-as-] /<fr. diastase
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink