Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: direcționa (verb tranzitiv) , direcționat (adjectiv)   
DIRECȚIONÁT, -Ă, direcționați, -te, adj. Care a fost orientat într-un anumit sens. – V. direcționa.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DIRECȚIONÁ, direcționéz, vb. I. Tranz. A orienta, a îndruma într-un anumit sens. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. directionner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DIRECȚIONÁ ~éz tranz. 1) (obiec-te) A face să ia o anumită direcție. 2) fig. (persoane, colective) A face să găsească soluția cea mai bună (într-o anumită împrejurare); a orienta. /<fr. directioner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DIRECȚIONÁ vb. I. tr. A imprima o anumită direcție; a orienta. [Pron. -ți-o-. / < direcție + -ona].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIRECȚIONÁ vb. tr. a imprima o anumită direcție; a orienta într-un anumit sens. (< fr. directionner)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DIRECȚIONÁ vb. v. dirija.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
direcționá vb. (sil. -ți-o-), ind. prez. 1 sg. direcționéz, 3 sg. și pl. direcționeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX.RO
Sursa: www.dexonline.ro - Informații despre licență - Dex Online - Dicționar explicativ al limbii române