DIREMȚIÚNE s.f. (Liv.) Separare, ruptură (între prieteni); (spec.) Despărțire, divorț, desființare a unei căsătorii. [Cf. lat. diremptio, fr. diremption].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DIREMȚIÚNE s. f. separare, ruptură (între prieteni); (spec.) despărțire, divorț. (< lat. diremptio, fr. diremption)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
diremțiúne s. f., g.-d. art. diremțiúnii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink