Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
DISCIPLÍNĂ, (2) discipline, s. f. 1. Totalitatea regulilor de comportare și de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivități. ♦ Ordine; spirit de ordine, deprindere cu o ordine strictă. 2. Ramură a unei științe; p. gener. Știință. – Din fr. discipline, lat. disciplina.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DISCIPLÍNĂ s.f. 1. Totalitatea regulilor de conduită care asigură menținerea unei purtări corespunzătoare într-o colectivitate. ♦ Supunere a membrilor unei colectivități față de dispozițiile date de conducere etc. 2. Spirit de ordine, deprindere cu o ordine strictă. 3. Ramură a unei științe; studiu; știință. [< fr. discipline, it., lat. disciplina].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISCIPLÍNĂ s. f. 1. totalitatea regulilor de conduită și de ordine obligatorii pentru membrii unei colectivități; supunere a membrilor unei colectivități față de dispozițiile date de conducere etc. ◊ spirit de ordine, deprindere cu o ordine strictă. 2. ramură a unei științe; domeniu, specialitate: (p. ext.) știință. (< fr. discipline, lat. disciplina)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
DISCIPLÍNĂ s. 1. ordine, regulă, rânduială. (Obiș-nuit cu ~; respectați ~!) 2. v. branșă. 3. v. știință. 4. v. obiect.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Disciplină ≠ anarhie, indisciplină
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
disciplínă s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. disciplínei; pl. disciplíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DISCIPLINÁ, disciplinez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) obișnui cu spiritul de disciplină, de ordine. – Din fr. discipliner.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A DISCIPLINÁ ~éz tranz. A face să se disciplineze. /<fr. discipliner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE DISCIPLINÁ mă ~éz intranz. Ase obișnui cu disciplina; a căpăta spirit de disciplină. /<fr. discipliner
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DISCIPLÍNĂ1 f. 1) Totalitate a regulilor de purtare obligatorii care asigură relații normale între membrii unei colectivități. 2) Respectarea acestor reguli. ~a muncii. /<fr. discipline, lat. disciplina
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DISCIPLÍNĂ2 ~e f. Ramură a unei științe. /<fr. discipline, lat. disciplina
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DISCIPLINÁ vb. I. tr., refl. A (se) obișnui cu disciplina, cu ordinea. [Cf. fr. discipliner, it. disciplinare, lat. disciplinari].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
DISCIPLINÁ vb. tr., refl. a (se) obișnui cu disciplina, cu ordinea. (< fr. discipliner, lat. disciplinari)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
discipliná vb. (sil. -pli-), ind. prez. 1 sg. disciplinéz, 3 sg. și pl. disciplineáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink