DONCHIHOTÍSM s. n. (Livr.) Atitudine sau purtare caracteristică omului lipsit de simțul realității, care urmărește scopuri fantastice și irealizabile, manifestând eroism în lupta cu obstacole imaginare. [Var.: donchijotísm, donchișotísm s. n.] – Din fr. don-quichottisme (după pron. sp. a n. pr. Don Quijote).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DONCHIHOTÍSM n. livr. Eroism deșert, manifestat printr-o bravare în depășirea unor obstacole care ar împiedica realizarea unor planuri. /<fr. don-quichotisme.
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DONCHIHOTÍSM s. n. purtare extravagantă a unui om care urmărește scopuri irealizabile, pentru care desfășoară un eroism steril, în luptă cu obstacole imaginare. (< fr. donquichottisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
donchihotísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink