Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: dus (adjectiv) , duși   
DUS1 s. n. (Rar) Faptul de a (se) duce; plecare. – V. duce.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DUS2, -Ă, duși, -se, adj. 1. Plecat (fără a se mai întoarce); p. ext. mort. ◊ Expr. A dormi dus = a dormi foarte adânc. ♦ (Despre unități de timp și despre acțiuni) Trecut, dispărut (pentru totdeauna). ♦ (Despre ochi) Care este adâncit în orbite (de oboseală, boală, supărare etc.). 2. Fig. Desprins de realitate; absent, îngândurat. ◊ Loc. adv. și adj. Dus pe gânduri = îngândurat. – V. duce.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DUS ~ă (duși, ~e) fig. Care denotă lipsă totală de atenție. ◊ ~ pe gânduri îngândurat. Ochi duși în fundul capului ochi adânciți în orbite. /v. a duce
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DUȘI m. la pl pop. Stare sufletească (bună sau rea); dispoziție. /<lat. dusii
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DUS adj. căzut, înfundat. (Cu ochii ~și.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DUS adj. v. ademenit, amăgit, înșelat, păcălit, p*****t, trișat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DUS s. v. cărat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
DUȘI s. pl. v. dispoziție, toane, voie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dus s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
duși s. m. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)