Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
DĂRĂCITÓR, -OÁRE, dărăcitori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Muncitor specializat în dărăcit, care lucrează la dărăcit. 2. S. n. Perie cu dinți rari de oțel, folosită pentru dărăcit; darac. – Dărăci + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
DĂRĂCITÓR s. v. darac.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
dărăcitór (persoană) s. m., pl. dărăcitóri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
dărăcitór (instrument) s. n., pl. dărăcitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
DĂRĂCITÓR1 ~oáre n. Pieptene pentru scărmănat, pieptănat sau pentru destrămat lâna, cânepa sau inul; darac. /a dărăci + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
DĂRĂCITÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană specializată în lucrările de dărăcire. /a dărăci + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
dărăcitoáre s. f., g.-d. art. dărăcitoárei; pl. dărăcitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)