EȘAFODÁJ, eșafodaje, s. n. 1. Construcție provizorie alcătuită din bare de lemn sau de metal legate între ele, pentru a susține o platformă cu materiale, instalații, muncitori etc. în timpul executării unei construcții. 2. Fig. Ansamblu de date, de argumente, de exemple etc. pe care se bazează o operă, o concepție, o ipoteză, o teorie. – Din fr. échafaudage.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EȘAFODÁJ s.n. 1. Schelă (pentru lucrul la înălțime al muncitorilor). 2. (Fig.) Ansamblu de fapte, de argumente etc. mai mult sau mai puțin utile pe care se construiește o operă, o teorie, o ipoteză. [Var. eșafodagiu s.n. / < fr. échafaudage].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EȘAFODÁJ s. n. 1. construcție provizorie, pentru lucrul la înălțime al muncitorilor. 2. (fig.) ansamblu de fapte, argumente, date etc. utile pe care se construiește o operă, o teorie, o ipoteză. (< fr. échafaudage)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EȘAFODÁJ s. v. schelă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
eșafodáj s. n., pl. eșafodáje
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EȘAFODÁJ ~e n. 1) Instalație auxiliară, provizorie, din scânduri sau din vergele de metal, ridicată pe un șantier, în vederea desfășurării lucrărilor de construcție sau de reparație a unei clădiri; schelă. 2) fig. Ansamblu de fapte, date și argumente pe care se întemeiază o teorie, o concepție sau o ipoteză. /<fr. échafaudage
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink