ECHILIBRÍSTICĂ s. f. 1. Arta de a-și păstra echilibrul în diferite poziții sau mișcări dificile ale corpului; număr de circ al echilibristului. 2. Fig. capacitatea de a se strecura cu îndemânare printre situații dificile; totalitatea eforturilor și mijloacelor întrebuințate pentru a ieși dintr-o situație dificilă. – Din echilibrist. Cf. germ. Equilibristik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ECHILIBRÍSTICĂ f. 1) Arta de a-și păstra echilibrul în situații neobișnuite. 2) fig. peior. Posibilitatea de a se descurca ușor în situații dificile; totalitate a acțiunilor și mijloacelor folosite în acest scop. [G.-D. echilibristicii; Sil. -li-bris-] /Din echilibrist
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ECHILIBRÍSTICĂ s.f. Menținerea echilibrului corpului în poziții dificile; arta, îndemânarea de a face acest lucru. ♦ (Fig.; adesea peior.) Arta de a se descurca ușor în situații dificile; totalitatea acțiunilor, a sforțărilor și a mijloacelor întrebuințate pentru a ieși dintr-o situație grea. [Cf. germ. Equilibristik].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ECHILIBRÍSTICĂ s. f. 1. menținere a echilibrului corpului în poziții dificile; arta, îndemânarea de a face acest lucru. 2. (fig.) arta de a se descurca ușor în situații dificile. (< germ. Equilibristik)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
echilibrístică s. f. (sil. -bris-), g.-d. art. echilibrísticii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ECHILIBRÍSTIC adj. v. acrobatic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink