EFEMINÁȚIE s. f. (Rar) Caracterul celui efeminat; moliciune, slăbiciune. – Din fr. effémination, lat. effeminatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EFEMINÁȚIE s.f. Caracterul celui efeminat; moliciune, slăbiciune. [Gen. -iei. / cf. fr. effémination, lat.bis. effeminatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EFEMINÁȚIE s. f. efeminare. (< fr. effémination, lat. effeminatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
efemináție s. f. (sil. -ți-e), art. efemináția (sil. -ți-a), g.-d. efemináții, art. efemináției
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink