ENCLÍZĂ, enclize, s. f. Atașare a unui cuvânt, a unei silabe sau a altui element neaccentuat la cuvântul precedent; postpunere. – Din fr. enclise, germ. Enklise.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ENCLÍZĂ s.f. (op. procliză) Postpunerea unui cuvânt, a unei silabe sau a unui alt element. [< fr. enclise, cf. gr. enklisis – înclinare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ENCLÍZĂ s. f. așezare a unui cuvânt, a unei silabe sau a unui element neaccentuat în poziție enclitică; postpunere. (< fr. enclise, germ. Enklise, gr. enklisis, înclinație)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ENCLÍZĂ s. v. postpunere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
enclíză s. f., g.-d. art. enclízei; pl. enclíze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink