ENÍGMĂ, enigme, s. f. Lucru greu de înțeles, nelămurit, ascuns; taină, mister1. ♦ Ghicitoare, șaradă. – Din fr. énigme, lat. aenigma.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ENÍGMĂ s.f. 1. Ghicitoare. 2. Lucru greu de înțeles, încâlcit, ascuns; taină, mister. 3. Joc distractiv, de obicei în versuri, prezentându-se ca o ghicitoare; șaradă. [< fr. énigme, it. enigma, cf. lat. aenigma].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ENÍGMĂ s. f. 1. lucru greu de înțeles, de lămurit; taină, mister. ◊ ghicitoare. 2. joc distractiv (în versuri), ca o ghicitoare; șaradă. (< fr. énigme, lat. aenigma, gr. ainigma)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ENÍGMĂ s. v. mister.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ENÍGMĂ s. v. ghicitoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
enígmă s. f., g.-d. art. enígmei; pl. enígme
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ENÍGMĂ ~e f. Lucru, fenomen necunoscut sau greu de pătruns cu mintea omenească; mister; taină. /<fr. énigme, lat. aenigma
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink