EPIFÓRĂ, epifore, s. f. Figură de stil care constă în repetarea unui cuvânt sau a unor cuvinte la sfârșitul propozițiilor, frazelor sau al unor strofe; epistrofă. – Din fr. épiphora.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EPIFÓRĂ s.f. 1. Exagerare de natură patologică a secreției lacrimale. 2. (op. anaforă) Figură de stil constând în repetarea unui cuvânt sau a unor cuvinte la sfârșitul unor unități sintactice sau metrice; epistrofă. [< fr. épiphora, cf. gr. epiphora].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EPIFÓRĂ s. f. 1. exagerare patologică a secreției lacrimale. 2. procedeu stilistic constând în repetarea unui cuvânt ori grup de cuvinte la sfârșitul unor unități sintactice sau metrice; epistrofă. (< fr. épiphora, gr. epiphora)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
epifóră s. f., g.-d. art. epifórei; pl. epifóre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink