EPRUVÉTĂ, epruvete, s. f. Piesă de probă confecționată dintr-un anumit material, pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării materialului respectiv. – Din fr. éprouvette.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EPRUVÉTĂ s.f. Piesă confecționată dintr-un anumit material pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării proprietăților acestuia; corp de probă. [< fr. éprouvette < éprouver – a încerca].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EPRUVÉTĂ s. f. piesă dintr-un anumit material pentru a fi supusă unor încercări în vederea determinării proprietăților acestuia; corp de probă. (< fr. éprouvette)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
epruvétă s. f. (sil. -pru-), pl. epruvéte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EPRUVÉTĂ ~e f. Obiect de probă supus unor încercări în vederea determinării proprietății materialului respectiv. [Sil. e-pru-ve-tă] /<fr. éprouvette
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink