EVIRÁȚIE, evirații, s. f. (Rar) Castrare. – Din fr. éviration.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EVIRÁȚIE s.f. (Liv.) Evirare. ♦ Impotență precoce; emasculare. [< fr. éviration].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EVIRÁȚIE s. f. 1. evirare (1). 2. impotență precoce; emasculare. (< fr. eviration)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EVIRÁȚIE s. v. castrare, jugănire, jugănit, scopire, scopit, sterilizare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
eviráție s. f. (sil. -ți-e), art. eviráția (sil. -ți-a), g.-d. art. eviráției; pl. eviráții, art. eviráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink