EXCOGITÁȚIE, excogitații, s. f. (Livr.) Efort de gândire. – Din fr. excogitation, lat. excogitatio.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXCOGITÁȚIE s.f. (Liv.) Efort de gândire. [Gen. -iei. / < lat. excogitatio, cf. fr. excogitation].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXCOGITÁȚIE s. f. efort de gândire. (< lat. excogitatio, fr. excogitation)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
excogitáție s. f. (sil. -ți-e), art. excogitáția (sil. -ți-a), g.-d. art. excogitáției; pl. excogitáții, art. excogitáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink