EXORTÁȚIE, exortații, s. f. (Livr.) Cuvântare, discurs prin care se urmărește stârnirea unor sentimente, dezlănțuirea unor acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare, exortare. – Din lat. exhortatio, fr. exhortation.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXORTÁȚIE s.f. (Liv.) Cuvântare, discurs prin care se urmărește stârnirea unor sentimente, dezlănțuirea unor acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare. [Var. exhortație, exhortațiune, exortațiune s.f. / cf. fr. exhortation, lat. exhortatio].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXORTÁȚIE s. f. discurs prin care se urmărește stârnirea unor sentimente, dezlănțuirea unor acțiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare. (< fr. exhortation, lat. exhortatio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
exortáție s. f. (sil. -ți-e), art. exortáția (sil. -ți-a), g.-d. art. exortáției; pl. exortáții, art. exortáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink