EXPEDIȚIONÁR, -Ă, expediționari, -e, adj. Care efectuează o expediție (1), care se află într-o expediție. ♦ Corp (sau armată) expediționar(ă) = totalitatea trupelor care participă la o expediție (2). [Pr.: -ți-o-] – Din fr. expéditionnaire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXPEDIȚIONÁR, -Ă adj. De expediție. ◊ Corp expediționar = grupare de forțe armate însărcinată cu acțiuni militare pe teritoriul unor țări îndepărtate. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. expéditionnaire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXPEDIȚIONÁR, -Ă I. adj. referitor la expediție. ♦ corp ~ = grupare de forțe armate însărcinată cu acțiuni militare pe teritoriul unor țări îndepărtate. II. s. m. membru al unei expediții. (< fr. expéditionnaire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
expediționár adj. m. (sil. -ți-o-), pl. expediționári; f. sg. expediționáră, pl. expediționáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXPEDIȚIONÁR ~ă (~i, ~e) Care ține de expediție; propriu expedițiilor. /<fr. expéditionnaire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink