EXPLICATÍV, -Ă, explicativi, -e, adj. Care explică; explicator. ♦ Notă explicativă = explicație, de obicei în josul paginii, în care se dau relații în legătură cu textul sau cu un cuvânt din text. Dicționar explicativ = dicționar în care sunt explicate sensurile și întrebuințarea cuvintelor. – Din fr. explicatif.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
EXPLICATÍV, -Ă adj. Care servește la explicarea a ceva. ◊ Notă explicativă = explicație a unui cuvânt, a unei chestiuni în legătură cu un text (care se dă de obicei în josul paginii); dicționar explicativ = dicționar în care sunt explicate cuvintele pe sensuri. [< fr. explicatif, lat. explicativus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
EXPLICATÍV, -Ă adj. care are rolul de a explica. ♦ notă ~ă = explicație a unui cuvânt, a unei chestiuni în legătură cu un text; dicționar ~ = dicționar în care sunt explicate sensurile și întrebuințările cuvintelor; propoziție relativă ~ă = propoziție apozitivă. (< fr. explicatif)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
EXPLICATÍV adj. 1. lămuritor, (înv.) deslușitor, explicator. (O notă ~.) 2. v. lămuritor.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
explicatív adj. m., pl. esplicatívi; f. sg. explicatívă, pl. explicatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
EXPLICATÍV ~ [ (~i, ~e) Care explică. ◊ Dicționar ~ dicționar care explică sensul cuvintelor. [Sil. ex-pli-ca-tiv] /<fr. explicatif
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink