A purta vorbe (sau minciuni) = a cleveti, a bârfi
Expresii similare:
- (A spune) două vorbe și-un cuvânt = (a spune) pe scurt, în puține cuvinte
- (A umbla) cu șoalda = (a umbla) cu șmecherii, cu vicleșug, cu minciuni
- A (nu) da (cuiva) pas la vorbă = a (nu) lăsa cuiva posibilitatea să vorbească
- A avea obraz subțire = a fi bine crescut, a avea purtări frumoase
- A bate la stroi sau a purta în stroi = a aplica cuiva o pedeapsă disciplinară, constând în trecerea printre două rânduri de soldați care îl lovesc unul după altul cu vergi
- A călca drept = a avea o purtare bună, cinstită
- A căpăta (sau a prinde) glas = a căpăta curaj, a-și reveni (și a începe să vorbească)
- A duce (pe cineva sau a se lăsa dus) cu zăhărelul = a înșela (sau a se lăsa înșelat), a ademeni (pe cineva sau a se lăsa ademenit) cu promisiuni, cu vorbe amăgitoare
- A duce (pe cineva) cu preșul = a păcăli, a înșela, a purta (pe cineva) cu vorba
- A duce (sau a purta) de nas (pe cineva) = a) a domina, a stăpâni, a conduce (pe cineva), determinându-l să facă ceva (care nu este în interesul său); b) a amăgi, a înșela (pe cineva)
- A face (pe cineva) albie (sau troacă) de porci = a certa (pe cineva) cu vorbe aspre, injurioase
- A face vorba (sau vorbele) = a peți
- A fi scârbos la gură sau a avea gură scârboasă = a întrebuința vorbe urâte, triviale
- A i se descleșta cuiva fălcile = a începe, în sfârșit, să vorbească
- A i se lua (sau a-i pieri, a i se încurca, a i se îngroșa cuiva) limba sau a nu avea limbă (de grăit) = a nu avea curajul să vorbească