Ce mai la deal, la vale = a) ce să mai lungim vorba de pomană, ce mai încoace și încolo, e inutil să mai discutăm; b) să spunem lucrurilor pe nume
Expresii similare:
- (A fi) scump la vorbă = (a fi) tăcut
- (Numai) cu numele = de formă, fără să corespundă realității
- A (nu) da (cuiva) pas la vorbă = a (nu) lăsa cuiva posibilitatea să vorbească
- A (nu) lua (cuiva ceva) în nume de rău = a (nu) se supăra, a (nu) interpreta în mod greșit cele spuse de cineva
- A (nu) lungi vorba = a (nu) vorbi mai mult decât trebuie, a (nu) lungi discuția
- A (o) duce (sau ține) la tăvăleală = a) (despre oameni) a fi rezistent la eforturi fizice; b) (despre lucruri) a nu se strica ușor
- A (o) mai rări cu ceva = a face, a da, a oferi ceva la intervale mai mari decât de obicei, a încetini ritmul unei activități, a o lăsa mai domol
- A apuca cu gura înainte = a se grăbi să răspundă fără a lăsa pe altul să sfârșească vorba
- A arunca o vorbă (sau un cuvânt) = a spune ceva în treacăt
- A avea de vorbă (cu cineva) = a avea de discutat, de arajat ceva (cu cineva)
- A avea limba dezlegată = a fi extrem de vorbăreț, a spune tot ce știe
- A avea mâncărici la limbă = a fi foarte vorbăreț
- A avea mâncărime de (sau la) limbă = a simți mereu nevoia de a vorbi; a fi foarte vorbăreț, palavragiu, limbut; a nu putea păstra un secret
- A avea o mie și o sută pe cap = a avea foarte multă treabă sau griji, nevoi etc. 3) (Intră în componența numeralelor adverbiale) De o mie de ori pe zi
- A avea stupit la furcă = a avea ușurință la vorbă, a vorbi mult și cu plăcere, a avea chef de vorbă