FÂSÂIÁLĂ, fâsâieli, s. f. Faptul de a fâsâi; zgomot șuierător produs de ieșirea unui gaz printr-un orificiu strâmt; fâsâit, fâsâitură. [Pr.: -sâ-ia-. – Var.: fâsăiálă s. f.] – Fâsâi + suf. -eală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÂSÂIÁLĂ s. v. fâsâitură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FÂSÂIÁLĂ s. v. gaz, pârț, vânt.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fâsâiálă s. f., g.-d. art. fâsâiélii; pl. fâsâiéli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink