FÂSÂITÚRĂ, fâsâituri, s. f. Fâsâială. [Pr.: -sâ-i-. – Var.: fâsăitúră s. f.] – Fâsâi + suf. -tură.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FÂSÂITÚRĂ s. 1. v. șuierătură. 2. fâsâială, fâsâire, fâsâit. (~ a unui gaz sub presiune.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fâsâitúră s. f. (sil. -sâ-i-), g.-d. art. fâsâitúrii; pl. fâsâitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink