FĂȚÁRNIC, -Ă, fățarnici, -ce, adj. (Despre oameni și manifestările lor; adesea substantivat) Lipsit de sinceritate; prefăcut, ipocrit, fals. – Fățare (înv. „fățărnicie” < față) + suf. -nic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FĂȚÁRNIC s., adj. 1. s. v. ipocrit. 2. adj. v. ipocrit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Fățarnic ≠ sincer, franc, ingenuu, neprefăcut
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
fățárnic adj. m., s. m., pl. fățárnici; f. sg. fățárnică, g.-d. art. fățárnicei, pl. fățárnice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FĂȚÁRNIC1 adv. Cu fățărnicie. /fățare + suf. ~nic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FĂȚÁRNIC2 ~că (~ci, ~ce) și substantival Care denotă lipsă de sinceritate; care vădește duplicitate; ipocrit; duplicitar. /fățare + suf. ~nic
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink