FĂGĂDÁR, făgădari, s. m. (Reg.) Persoană care ține un făgădău; cârciumar. – Din făgăd[ău] + suf. -ar.
Sursa: Dicționarul limbii române moderne | Permalink
făgădár, făgădári, s.m. (înv.) cel ce ținea un făgădău (un han, o cârciumă pe drum de țară); hangiu, cârciumar, birtaș.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink