FĂRÂMĂTÓR, fărâmătoare, s. n. Dispozitiv sau mașină pentru sfărâmarea unor materiale. – Fărâma + suf. -ător.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
fărâmătór s. n., pl. fărâmătoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FĂRÂMĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) rar Care fărâmă. /fărâmă + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FĂRÂMĂTÓR2 ~oáre n. Mașină pentru efectuarea operațiilor de fărâmare. /fărâmă + suf. ~tor
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink