FALÉZĂ, faleze, s. f. 1. Mal înalt și abrupt al unei mări sau al unui lac. 2. Fâșie de teren special amenajată pentru plimbare de-a lungul unei faleze (1). – Din fr. falaise.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FALÉZĂ s.f. Țărm abrupt format prin acțiunea de eroziune a valurilor de-a lungul țărmurilor lacustre, marine sau oceanice. ♦ Fâșie îngustă de pământ, special amenajată pe malul mării pentru plimbare. [< fr. falaise].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FALÉZĂ s. f. mal înalt și abrupt format prin acțiunea de eroziune a valurilor de-a lungul țărmurilor marine. ◊ fâșie îngustă de pământ, special amenajată pe malul mării pentru plimbare. (< fr. falaise)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
faléză s. f., g.-d. art. falézei; pl. faléze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FALÉZĂ ~e f. 1) Țărm înalt și abrupt, format sub acțiunea erozivă a valurilor. 2) Fâșie de teren de-a lungul unui țărm, special amenajat pentru plimbări. [G.-D. falezei] /<fr. falaise
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink