FANFARÓN, -OÁNĂ, fanfaroni, -oane, s. m. și f., adj. (Persoană) care se laudă pentru calități închipuite, care face caz de meritele acțiunilor sale; lăudăros. – Din fr. fanfaron.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FANFARÓN, -OÁNĂ s.m. și f. Om lăudăros, care face pe viteazul. [Var. famfaron, -oană s.m.f. / < fr. fanfaron, cf. sp. fanfarón].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FANFARÓN, -OÁNĂ s. m. f. om lăudăros, care face pe viteazul. (< fr. fanfaron)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FANFARÓN s., adj. v. lăudăros.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
fanfarón s. m., adj. m., pl. fanfaróni; f. sg. fanfaroánă, g.-d. art. fanfaroánei, pl. fanfaroáne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FANFARÓN ~oánă (~óni, ~oáne) și substantival 1) Care se laudă pe sine în mod exagerat; caracterizat prin exces de laudă pentru calitățile sale; lăudăros. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă o afecțiune de bravură; marcat prin bravură exagerată. /<fr. fanfaron
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink