FIDEIUSIÚNE s. f. Contract prin care o persoană se angajează în fața creditorului să execute obligația debitorului în cazul când acesta nu ar executa-o el însuși în termen. [Pr.: -iu-si-u-] – Din fr. fidéjussion, lat. fidejussio, -onis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FIDEIUSIÚNE s.f. (Jur.) Garanție depusă de cineva pentru datoria altuia. [Pron. -de-iu-. / cf. lat. fideiussio, fr. fidéjussion].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FIDEIUSIÚNE s. f. (jur.) garanție depusă de cineva pentru datoria altcuiva. (< fr. fidéjussion, lat. fideiussio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
fideiusiúne s. f. (sil. -iu-si-u-), g.-d. art. fideiusiúnii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink