FILOMÉLĂ, filomele, s. f. (Înv.) Privighetoare. – Din fr. philomèle.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FILOMÉLĂ s.f. (Liv.) Privighetoare. [< fr. philomèle, cf. gr. Philomela – fiica lui Pandion, regele Atenei].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FILOMÉLĂ s. f. privighetoare. (< fr. philomèle)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FILOMÉLĂ s. v. privighetoare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
filomélă (filoméle), s. f. – Privighetoare. Gr. φιλομήλη, prin intermediul fr. philomèle. Sec. XIX, cuvînt poetic din epoca romantică.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
filomélă s. f., g.-d. art. filomélei; pl. filoméle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FILOMÉLĂ ~e f. poet. Pasăre migratoare de talie mică, cu penajul brun-cafeniu, care produce sunete foarte melodioase; privighetoare. /<fr. philomele
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink