FINALÍSM s. n. Concepție filozofică conform căreia orice fenomen reprezintă realizarea unui scop dinainte stabilit. – Din fr. finalisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FINALÍSM n. Concepție filozofică conform căreia orice fenomen sau proces din natură are un scop prestabilit; teleologie. /<fr. finalisme
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FINALÍSM s.n. Concepție idealistă care susține că întreaga desfășurare a fenomenelor din natură urmărește și realizează un anumit scop final, prestabilit, negând astfel existența legilor obiective; teleologie. [< fr. finalisme, cf. lat. finis – scop].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FINALÍSM s. n. concepție filozofică idealistă, opusă determinismului, potrivit căreia orice fenomen sau proces din natură reprezintă realizarea unei finalități (1); teleologie. (< fr. finalisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FINALÍSM s. (FILOZ.) teleologie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
finalísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink