Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
FINANȚÁ, finanțez, vb. I. Tranz. A întreține sau a susține cu bani o persoană, o instituție, o întreprindere etc. ♦ (Fam.) A împrumuta pe cineva cu bani. – Din fr. financer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FINANȚÁ vb. I. tr. A susține cu bani, a da bani (unei persoane, unei întreprinderi etc.). ♦ (Fam.) A împrumuta cu bani (pe cineva). [< fr. financer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FINANȚÁ vb. tr. 1. a aloca, a repartiza mijloace bănești unei întreprinderi, instituții etc. 2. (fam.) a împrumuta cu bani (pe cineva); a subvenționa. (< fr. financer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FINANȚÁ vb. v. subvenționa.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
finanțá vb., ind. prez. 1 sg. finanțéz, 3 sg. și pl. finanțeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FINÁNȚĂ s. f. v. finanțe.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FINÁNȚE s. f. pl. 1. Totalitatea mijloacelor bănești care se găsesc la dispoziția unui stat și care sunt necesare pentru îndeplinirea funcțiilor și sarcinilor sale. ◊ Om de finanțe = a) specialist în probleme financiare; b) deținător de capitaluri. (La sg.) Marea finanță = deținătorii marilor capitaluri financiare. ♦ Totalitatea mijloacelor bănești ale unei întreprinderi. ♦ (Fam.) Averea în bani a unei persoane particulare. 2. Știință care studiază finanțele (1). [Var.: finánță s. f.] – Din fr. finance, it. finanza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A FINANȚÁ ~éz tranz. (întreprinderi, instituții, persoane) A asigura cu finanțe. /<fr. financer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FINÁNȚE f. pl. 1) Totalitate a mijloacelor bănești de care dispune un stat. 2) Ramură a științei economice care se ocupă cu studiul circulației banilor în cadrul unui stat. 3) fam. Resursele bănești individuale. /<fr. finances, it. finanza
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
FINÁNȚE s.f.pl. 1. Ansamblul relațiilor economice, exprimate valoric, care apar în procesul repartiției produsului social în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale societății. 2. Știință care se ocupă cu finanțele (1). 3. Totalitatea mijloacelor financiare ale unui stat, ale unei întreprinderi. ♦ (Fam.) Avere bănească a unei persoane particulare. 4 (Rar; la sg.) Marea finanță = totalitatea posesorilor de mari valori financiare. [Cf. fr. finance, it. finanza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FINÁNȚE s. f. pl. 1. ansamblul relațiilor economice, exprimate valoric, care apar în procesul repartiției produsului social în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale societății. 2. știință care se ocupă cu finanțele (1). 3. totalitatea mijloacelor financiare ale unui stat, ale unei întreprinderi. ◊ (fam.) averea în bani a unei persoane. 4. (sg.) marea ~ă = totalitatea posesorilor de mari capitaluri financiare. (< fr. finance, it. finanza)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
finánțe s. f. pl.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink