FIRICÍCĂ, firicele, s. f. Plantă erbacee cu peri lânoși, frunze lanceolate și flori strânse mănunchi la vârful tulpinii (Filago germanica). – Fir + suf. -icică.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FIRICÍCĂ s. v. granat, spilcuță.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
FIRICÍCĂ s. (BOT.; Filago germanica) (reg.) cenușie, lânăriță, mucedător, mucezea, mucezeală, mucezică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
firicícă s. f., g.-d. art. firicélei; pl. firicéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink