FIRICÉL, firicele, s. n. Diminutiv al lui fir; firișor, firuț. – Fir + suf. -icel.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FIRICÉL s. firișor. (Un ~ de bumbac.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
firicél s. n., pl. firicéle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink