FIRIMITÚRĂ, firimituri, s. f. Bucățică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea; p. gener. bucată foarte mică dintr-un aliment. [Var.: firmitúră s. f.] – Fărâmă + suf. -ătură (după fir).
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FIRIMITÚRĂ s. fărâmă, (reg.) fărâmătură, sfărâmă. (A adunat ~ile de pâine de pe masă.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
firimitúră s. f., g.-d. art. firimitúrii; pl. firimitúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FIRIMITÚRĂ ~i f. Bucățică foarte mică de pâine (sau din alt aliment). [G.-D. firimiturii] /fărâmă + suf. ~ătură
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink