FIULÉȚ, fiuleți, s. m. Diminutiv al lui fiu; fiuț. [Pr.: fi-u-] – Fiu + suf. -(u)leț.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
fiuléț s. m. (sil. fi-u-), pl. fiuléți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink