Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
FLAGELÁ, flagelez, vb. I. Tranz. A bate tare cu biciul, cu vergelele etc.; a biciui. ♦ A critica, a satiriza cu asprime cu vorba sau în scris. – Din fr. flageller, lat. flagellare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FLAGELÁ vb. I. tr. A biciui (în public). ♦ A supune la bătăi, la lovituri de bici. 2. (Fig.) A biciui, a ataca (prin vorbă, prin scris). [< lat., it. flagellare, cf. fr. flageller].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FLAGELÁ vb. tr. 1. a biciui (în public). 2. (fig.) a ataca prin vorbă, prin scris; a veșteji, a înfiera. (< fr. flageller, lat. flagellare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
FLAGELÁ vb. a (se) biciui.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
flagelá vb., ind. prez. 1 sg. flageléz, 3 sg. și pl. flageleáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
A FLAGELÁ ~éz tranz. 1) A bate cu flagelul. 2) fig. A supune unei critici aspre; a biciui. /<fr. flageller
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE FLAGELÁ mă ~éz intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe tăioase (cu cineva). /<fr. flageller
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink