FOBÍE, fobii, s. f. Stare patologică de neliniște și de frică obsedantă, lipsită de o cauză obiectivă sau precisă. ♦ Repulsie, antipatie pentru ceva. – Din fr. phobie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
FOBÍE s.f. Stare de frică bolnăvicioasă, obsedantă și nemotivată. ♦ Repulsie, antipatie pentru ceva. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „teamă (patologică) de”, „aversiune față de ceva”, „fobie”. [Gen. -iei. / < fr. phobie, cf. it. fobia, gr. phobos – frică].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
FOBÍE1 s. f. stare de frică bolnăvicioasă, obsedantă și nemotivată. ◊ repulsie, antipatie pentru ceva. (< fr. phobie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
-FOBÍE2 elem. -fob2.
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
Fobie ≠ manie
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
fobíe s. f., art. fobía, g.-d. art. fobíei; pl. fobíi, art. fobíile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
FOBÍE ~i f. 1) Stare de teamă obsedantă. 2) Repulsie excesivă față de ceva; aversiune nerezonabilă. [Art. fobia; G.-D. fobiei; Sil. -bi-e] /<fr. phobie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink